In 2000, Consortiul Web a facut publica o noua specificatie intitulata XHTML, reprezentind o familie, bazata pe XML, de tipuri de documente si module care extinde arhicunoscutul standard HTML. Dezvoltatorii de pagini si de aplicatii Web vor migra astfel de la HTML 4, bazat pe relativ vechiul si complexul SGML (Standard Generalized Markup Language), la XML (eXtensible Markup Language) - extensibil si usor de utilizat.
Meta-limbajul SGML a fost standardizat in 1986 si probabil cea mai insemnata
aplicatie a lui a reprezentat-o HTML-ul, propus ca limbaj de marcare a informatiilor hipertext, ulterior adaugindu-i-se si capabilitati multimedia. Din cauza complexitatii majore, SGML nu a avut un succes notabil printre utilizatorii frecventi, fiind folosit in special de specialistii in lingvistica computationala sau de proiectantii de editoare/procesoare de documente sofisticate.
Situatia s-a schimbat odata cu aparitia XML-ului, standardizat de Consortiul Web si sprijinit de multe companii si organizatii, in prezent intr-o dezvoltare fara precedent. XML a dovedit punctele slabe ale limbajului HTML: lipsa de adaptabilitate si flexibilitate si de suport pentru programare si modularizare.
Familia XHTML a fost gindita sa sprijine interoperabilitatea navigatoarelor Web multi-platforma care vor trebui sa se adapteze unei piete mondiale electronice in plin dinamism. Cert este ca epoca HTML-ului clasic este la final.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu